In spatele mainilor murdare...(sau:de vorba cu tine, indiferent cine ai fi)

Iti ascunzi chipul in spatele mainilor murdare! Oricum reusesc sa iti vad fata! Ai mainile murdare de la crima ce ai facut-o de curand. Ti-a ramas Timpul pe ele, te-ai murdarit cu el, nu ai lasat nici o secunda sa treaca fara sa o atingi, nici o clipa, nici o ora, ti-ai imbaiat mainile in baia de timp. Puteai face o alta crima, ai ales sa o faci pe asta. Intotdeauna alegi calea cea mai simpla, ucizi ce e cel mai usor pentru tine, nu ai fost niciodata in stare sa omori Monotonia de exemplu. Eu intotdeauna m-am luptat cu ea, am pus-o la pamant chiar, mai lipsea doar sa o lovesti, sa ii dai lovitura decisiva, dar ai ales calea cea simpla si atunci. Nici macar atunci cand a aparut intre noi nenorocita aia de Minciuna, si sa fim seriosi, s-a dus la tine direct si ai reusit sa ii faci fata la inceput, nu ai fost in stare sa o omori definitiv, a trebuit sa ii mai acorzi tu o sansa, nu am inteles niciodata de ce a trebuit sa o lasi sa mai traiasca intre noi. Incepuse sa se tina dupa mine permanent, ai adus intre noi ceva ce la un moment dat parea mai atractiv decat tine, ai inlocuit o crima ce ar fi fost benefica, cu o alta crima, pentru ca Minciuna ucidea intr-una in mine partile mele bune! Da, stiu, acum ma acuzi ca dau vina pe ea. Nu dau vina pe ea, dau vina pe tine ca nu ai alungat-o la timp. La fel ai procedat si cand ai inceput sa ai acele discutii enorme cu Fericirea, imi reprosai ca eu am dat-o afara din casa, vezi Doamne ca ea consuma prea mult si daruia prea putin! Da pana la urma cine s-a luat cu ea de par si s-s aliat cu nenorocita aia de Depresie? Nu tu? Nu tot voi ati alungat Fericirea din casa? Si da, am avut dreptate, la un moment dat chiar consuma prea mult, deja simteam ca nu mai am dupa ce alerga, lua totul ea, din prima, fara nici un resentiment, si sa fim seriosi, stii bine ca trebuie sa iti patrezi intotdeeauna cate o resursa din Dorinta, pentru a nu ajunge nefericitul unei mari fericiri! Asa, ca veni vorba, cine a zis la un moment dat ca Dorinta nu isi mai are locul intre noi? Daca iti amintesti bine, eram amandoi in pat, intinsi, si faceai scena aia a ta renumita cu migrena, si ai zis ca esti de parere ca pentru moment Dorinta nu mai are loc intre noi si ar trebui sa o lasam sa se aeriseasca, sa o mai scoatem in lume, sa se mai reincarce. Da, recunosc, m-am enervat foarte tare atunci, stiind ca eu mi-am dat tot interesul pentru ca Dorinta sa ramana la aceeasi intensitate. Si hai sa fim seriosi, si nu ma mai ingana, am lasat-o sa se reincarce, si ce am rezolvat? Eh, da, asa e, a fost un sex placut in seara aia, dar apoi, tot Dorinta a fost de vina? Da de unde, eram in pat trei in loc de doi, eu, tu si nenorocita aia de Depresie. Te uiti in ochii mei si imi spui ca m-am incurcat cu Lasitatea, ca am dat eu inapoi, ca mi-a trebuit mie sa ma incurc cu Minciuna! Poate ca la un moment dat am fost si coplesit de Minciuna, si nu mai putea sa o suport, si Lasitatea se invartea in jurul meu, dar sa nu uitam cine a adus Minciuna intre noi. Da, normal, putem sa o refuz, dar cum sa refuzi o asemenea frumuseste, si nu te stramba, stii foarte bine cat era de buna!
     Azi noapte te-ai apucat din nou sa cotrobai printre cratitile tale in bucatarie, sa le trantesti stiind foarte bine ca ma enerveaza asta, ai spart sticla aia de bulion! Nu stiu, la ce iti trebuia tie bulion pentru oua batute? Si acum nu mai imi reprosa ca imi plac mie ouale batute, doar ti-am zis intotdeauna ca stii sa le faci cum imi place mie! Te pricepi! Eh, da, au incercat si altele, dar tu ai facut- o intodeauna pe gustul si placul meu. Dar, nu putem ramane impreuna doar pentru ca imi place ce stii sa faci cu ouale, nu?
    E cazul sa ies la o plimbare, in seara aceasta ma intalnesc cu Inceputul, zicea ceva de o bere, s-ar putea sa cadem la pace pana la urma si sa punem in picioare proiectul ala legat de Viata, am fi un trio exceptional pana la urma. Da, exceptional, Eu, Inceputul si Viata! Sa vezi ce o sa iasa!

Timpul, in tacerea lui asurzitoare!

          Ca doua picaturi, una langa alta, identice,
          sentimentele trecute se aseaza in mine...
          Tacerea asta e asurzitoare!
          Asemenea unei ploi de vara, asemenea unei furtuni,
          e izvorul cald ce mi se aseaza-n privire...

          Astazi  e asemanator unui rebus imposibil de terminat, 
          din revista vietii mele,
          ceea ce aproape ieri ghiceam dintr-o privire.
          Totul e inclinat spre efemer...
          Pare ciudat cum unele lucruri nu au sansa, 
          nici macar sa ramana amintire!

          Ce tanar imi pare chipul in oglinda asta batrana,
          si in interior parca ar fi trecut doua vieti, doua intr-una,
          intr-o ordine dictata de ratiune, bolnava stapana:
          "-La inceput adevarul, apoi minciuna!"
          
          Dusmanul nostru prietenos alearga imprejur, 
          nelasandu-ne sa uitam
          ca mergem impreuna la drum, 
          cu el in frunte, condusi nebuneste de el si alergand in nestire, 
          blestemati fiind parca sa il urmam,
          aruncand in acest TIMP din noi,
          gand din gand, dor din dor, amintire din amintire...

          Si cateodata unii dintre noi cand vom ajunge la capat,
          unde drumul se termina previzibil sau brusc,
          asemenea unei ploi, asemenea unei furtuni,
          izvorul cald si batran din gand si privire,
          curgandu-ne in maini, ne va aduce in gand,
          cea mai indepartata si aparent uitata,
          amintire!
          
    P.S.: Amintirea ramane pentru totdeauna si pentru fiecare, un loc de intalnire!
       
       
  
          

Efemer

  Si poate ne dorim mai mult, sau poate ne dorim sa fie altfel, si ne rugam pentru asta, ca o adiere sa fie, ca o frunza purtata de o furtuna. Poate ne place asa, poate ne inchipuim totul ca fiind stabil, si de fapt totul este efemer, ca si aceste cuvinte. Si ce frumos este totul cand totul este frumos. Si cat de bine ne e atunci cand ne este bine. Si ce frumos este totul atunci cand este bine, bine in jur, bine in noi, bine intre noi. Sau poate e doar o adiere, una calda, din aceea de vara, racorita doar de briza. Ca un val care creste cand se apropie de tarm, ca un buglare de zapada rostogolindu-se de pe un varf de munte, sentiment cu sentiment, incertitudine cu incertitudine, frica cu frica, bine cu bine, rau cu rau, toate aproape de tarm sau toate in rostogolirea lor cresc, si cresc in noi, si noi crestem cu ele. Poate devenim atat de plini intr-o zi incat nu le mai putem duce, sau poate nu mai putem respira ca atunci cand pareau a fi putine si mici toate acestea, si totul face parte doar din trecerea timpului si cu trecerea timpului...si noi suntem timpul, noi suntem plini de el si uneori prea aproape de tarm... Cum ar fi daca nu ar fi efemer? Oare cat de mare s-ar face bulgarele? Oare valul cat de tare ar plesni in tarm? Si totusi mai e mult, foarte mult, si mult mai trebuie sa caram in noi, si mult trebuie sa avem grija ca tot ce e in noi sa aiba o inceata rostogolire, pentru a avea timp sa simtim gustul fiecarui lucru, sa nu fim opriti in drumul nostru de catre saturatie... Si e interesant, ca ducem in noi razboaie in care indiferent cati adeversari am avea noi iesim invingatori si tot noi iesim si pierzatori din ele. Poate in orice furtuna e ceva miraculos, si dupa fiecare furtuna se asterne linistea aceea ce pare trasa din eternitate pentru a o oferi speranta de eternitate... poate in fiecare furtuna e un sunet din Chopin, care sa redea speranta de liniste. Poate ca de asta avem nevoie cu totii in mijlocul acestui razboi dus in timpul furtunii...poate ca trebuie sa o luam mai incet si sa mai stam in larg...pe valurile altora...

        P.S.: Poate avem un destin sau poate doar trebuie sa plutim...sau poate amandoua...cine stie?


             

M-ai botezat: Meschin!

      O lacrima peste sanul tau as vrea sa fiu.
      Durere sunt si durere vreau sa ies acum,
                       din ochii tai, in noapte tarziu.


      Calcaiul tau pasind ma simt acum, in pasul tau marunt.
      Pe mine calci atat de apasat si dureros, si-n graba ta,
                                                             eu sufar si ma zbat.
                                                             Nu e pacat?


        Dorul din tine  as vrea sa fiu, nemuritor,
        sa pot urla din dor de mine peste Pamant,
                            sa fiu bezmetic, sa fiu ciudat!
        Of, da, iubito, acesta ar fi un pacat...

                                         Sfantului Andrei, stie ea care...:)


 P.S.: Dormi ca un copil mare, cu palma sub obraz, si ai sudoare pe frunte...nu sunt rautacios, dar imi placi cu o secunda mai mult atunci cand dormi...




Tatiana Stepa - Copaci fara padure

Asculta mai multe audio diverse

Foc!!!

Si...pe melodia asta mi-ar placea sa fiu executat...un intreg pluton sa traga in mine...da, pe melodia asta si cu un Kent in gura...capul dezgolit, sa vad, sa am senzatia, aceea, ca si atunci cand in plina treaba se ia curentul, noaptea...

Adriana Ausch - Invata

Asculta mai multe audio diverse

Cheia de la usa despartirii

Ma uit in ochii ei, se vad multe culori acolo, un verde pierdut, putin negru, si acel rosu sangeriu impartit in multe liniii ce acopera albul lor natural. Simt atat de multa neputinta in ochii ei, atat de multa singuratate si dorinta de a fugi, incat imi e teama sa o intreb:-ce s-a intamplat? Mainile ei sunt impreunate cu ale mele, tinandu-le cu o caldura din aceea de copil, care ar vrea sa doarma in bratele mele, o tinere atat de fina, atat de plina de sentimente!
In tacerea aceea infinita, glasul ei suna ca si un falfait de aripi, calmant, apasat, si cu gandul spre libertate, cu gandul spre zbor. Ridica privirea, trage aer in piept, desprinde buzele, se uita in ochii mei. Simteam ce vrea sa spuna, am mai fost parasit, sentimentulapare clar si prevazator in acea clipa. "Te iubesc! Te iubesc si simt asta de putin timp, dar o simt intens! Te iubesc si regret ca te iubesc, nu vreau sa te iubesc!" Pentru o clipa am crezut ca situatia este una ireala, ca nu e loc pentru o despartire aici, inima batea in ritmul format de impresia despartirii, ochii ei pastrau aceeasi umiditate si roseala in ei. "Esti minunat, iubitor, dar tu nu esti tu, tu esti altcineva, si eu iubesc acest altcineva, si intr-o zi, sigur acel tu va reveni in tine, si atunci nu te voi mai putea iubi, as ramane suferind dupa altcineva, plangand dupa altcineva, si as incepe sa urasc ceea ce esti tu! Tu esti altfel, si in acel altfel simt ca nu e loc de iubire pentru mine!" Erau doua, doua lacrimi, amandoua din ochiul drept, la mine in gat un nod imens imi incetinea respiratia, lacrimile ei de pe obraz pe blugii mei! "Dar am facut totul spre a iti arata iubirea mea, nu am vrut sa gresesc cu nimic, stiu ca sunt prea serios, sau distant uneori, dar deschid aceste bariere des, nu le tin inchise, nu pentru tine, esti minunata si nu vreau sa te pierd!" In mintea mea era o lupta de principii, de emotii, de trecut cu prezent, de prezent cu viitor, se loveau intre ele sentimentele si imi dadeau de inteles ca imi cautasem prea mult cuvintele acestea si ca nu eram deloc sincer in ele. Undeva adanc, eu chiar imi doream mult sa plece, pentru ca am un dar de ceva timp sa fac oamenii sa sufere intr-un fel sau altul, si stiam ca ea nu merita asta. De fapt nici unul din noi nu suntem un bun, nu suntem material de comparat, nu apartinem unul altuia. Scoate de sub un caiet de pe raft o foaie, si imi citeste doua versuri dintr-o strofa ce i-am daturit-o cand am cunoscut-o, si le-a ales cred pentru acest moment. Imi spune cu un glas ce parca se schimbase brusc, devenind un pic mai gros, mai ridicat: "Mi-ai scris intotdeauna pe placul meu, si asta mia placut cel mai mult: -In vene imi curge in loc de sange vant/ in ochi-ti sunt umbra si nu sunt ce sunt!- acestea sunt versurile care inlocuiesc orice cuvant scos de tine acum..." Se uita in gol, stiam ca se lupta cu sentimentele ei, simteam ca trebuie sa plec, ma simteam rau, nu stiu daca vroiam sa plang sau sa urlu, dar vroiam sa fiu cu siguranta in spatele acelei usi a incaperii ce ne adapostea. Ii sterg lacrimile, imi pune mainile in jurul gatului, ne sarutam, mai simtisem in trecut acest gust amar al unui sarut plin de lacrimi...are o bluzita din aceea pe care nu am inteles-o niciodata, acopera doar umerii si spatele pana la jumatate, adica ar vrea sa pacaleasca frigul si sa fie si sexy. O ia pe ea, nici un cuvant nu mai scoate niciunul, isi ia incaltarile, o umbrela din cuier, deschide usa, se uita la mine, ridica din umeri ca si cand ofteaza tot corpul ei, pleaca privirea, si pleaca si ea...eram singur, singur in casa ei, fusesem parasit, aveam sentimentul acela ca as vrea sa beau o vodka, sau macar un Metaxa, ma uitam in jur, era lumea in care traiam de putin timp, din cand in cand... Mi-am luat sacoul, si intr-un fel am spus cateva cuvinte bolborosite printre buze, luandu-mi la revedere de la acea incapere, am inchis usa, am incuiat-o si am lasat cheia acolo unde m-a invatat ea sa o pun, sub pres. Poate cineva intr-o zi o sa o tina la cheile lui, cineva care o va iubi, cineva care o va mangaia... Sambata seara, nimic de facut, racoare de toamna, vant rece. As merge pe jos imi spun, doar ca trebuia sa trec pe o strada ce o ocolesc de mult timp. Chem un taxi,la radio o melodie pe care dansam uneori, ii placea ei mult, Gary Moore, cobor aproape de casa, o iau printr-un loc ascuns de privirile altora, ma opresc pe loc, plang cateva minute, si nu doar dupa ea, si intre acele lacrimi erau cateva si de bucurie, pentru ca stiam ca nu sunt eu cel care trebuie sa fie langa si pentru ea...apoi am ajuns acasa, si undeva in noapte tarziu mi-a dat un sms, m-a trezit din somn, si scria: "Voi mai lasa ceva timp cand plec de acasa cheia in acelasi loc, poate o parte din tine isi va dori sa o caute!" Nu am raspuns nimic, nu acum, nu mai incolo, nu niciodata...dar stiu ca eu nu pot fi un trecator prin asternuturile ei pline de sentimente, asadar, acea cheie va fi luata de altcineva, eu nu o voi mai lua niciodata...

P.S.: Timpul trece peste noi, cu nepasarea hotului grabit, ce strange prada fara sa se uite! William Shakespeare

Still got the blues - Gary More

Asculta mai multe audio diverse

Ruga pentru cei eterni!

Interpretare care te lasa fara cuvinte, dar versurile sunt cele care conteaza, cele care deschid ganduri aparent inchise...

Cu umbrela prin dragoste!

Cateodata, dimineata, deschizi ochii si e innorat. Cateodata e soare. Cateodata simti caldura cea datatoare de viata, alteori frigul cel ce iti ridica parul de pe pe maini. Uneori simti ca plutesti  si ca pasii iti sunt atat de usori, picioarele atat de usoare, incat parca pas cu pas calci tot intr-un gol. Alteori simti ca a crescut puterea gravitatiei foarte mult, iar starea de sine te tine undeva in loc, chiar si gandurile par adunate si presate undeva acolo in capul tau. Uneori trebuie sa iti iei o umbrela, care sa nu lase ploaia rece sa iti atinga chipul, sau sa iti ude haina care te face sa te simti bine imbracat in ea. Uneori ploaia te surprinde si trebuie sa o infrunti, sa o suporti, sa tragi aer in piept, sa respiri pentru a iti mai incalzi un pic mainile. Cateodata cand in juru-ti e o mare de chipuri, iti alegi un chip, apoi il schimbi, apoi te intorci la cel ales initial, transformand totul intr-o mare de ganduri si de alegeri, de intrebari si raspunsuri, putine intrebari multe raspunsuri. Cateodata orice chip iti pare de nesuportat, deschizi umbrela, si te bagi acolo in lumea de dedesubtul umbrelei tale. Totul e un sentiment, e o remuscare, e o bataie cu pumnul in piept, e o realizare, e un esec, e o poarta, e un lacat, e o cheie...totul e impreuna cu totul, si tu aduni impreuna cu impreuna...Totul e dragoste, totul e real. Asa e dragostea, cand deschizi sau nu umbrela, uneori vrei sa ramai uscat, alteori vrei sa fi udat pana la piele...







RIHANNA - Umbrella

Asculta mai multe audio house

In timp inveti...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate astazi si acum, pentru ca terenul lui maine este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.


Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta,
ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul...
Jorge Luis Borges - 24 august 1899 - 14 iunie 1986


Scrisoare catre Fat-Frumos

Asculta mai multe audio diverse

Cel ce iubeste pe-ntuneric!

Iubesc pe intuneric, cu ochii cautandu-ti prezenta, dar nu te pot vedea... Iubesc cu nasul, mirosul tau fiind unul diferit fata de al oricarei alte femei. Iubesc cu gura, gustul tau lasandu-mi gustul dulce amarui asemanator unei visine invelite in ciocolata alba. Iubesc cu mainile uneori. Iti vorbesc, spunandu-ti sa imi spui unde esti. Stii cat te iubesc, si nu imi spui pentru ca iti place sa te descopar eu. Oh, daca te-as putea vedea, ar fi pentru mine ziua intreaga o sarbatoare a privirii. Ridic mainile rand pe rand, incerc sa te caut, aerul e cald printre degetele mele, il simt cum curge printe ele, simt cum imi aduce o mireasma asemanatoare tie, de recunoscut dintr-un infinit. Trebuie sa te gasesc, eu te cunosc, chiar daca nu vad te-am retinut cu degetele, ele sunt ochii mei, iti stiu fiecare forma, pana si forma sufletului ti-am simtit-o. Te cunosc dupa pasi, si stiu ca atunci cand esti suparata mergi apasat, pasii tai cantand parca o melodie trista, de dor. Dar acum ai venit domol, cu mersul tau incet si ridicat. Iti simt caldura, sunt foarte aproape de tine, simt cum respiri, cred ca mai am putin si te gasesc. Atat de multe infatisari pot da chipului tau in mintea mea, acum cand ti-l ating cu mainile. E atat de mic in palmele mele mari, e atat de fin in palmele mele aspre, e atat de usor in palemele mele grele. Fiecare forma ce o ai pe el, creeaza in mintea mea o multime de alte forme, si cred ca sunt norocos intr-un fel, pentru ca iti pot da orice forma in gandul meu, atunci cand poate devine monoton acelasi chip. Ai coastele firave, atunci cand le ating imi e teama sa nu le frang. Sunt fericit pentru ca ma lasi sa te ating atat de mult, sa retin in palmele mele fiecare centimetru patrat al corpului tau. Nu te-am intrebat niciodata cum te cheama, si te cunosc de o vesnicie. Nu conteaza numele tau, oricum nu am cu cine sa te incurc. Daca as fi vazut, te-as fi intrebat, dar asa, mainile mele iti spun pe nume atunci cand te recunosc. Imi spui ca iti place cel mai mult cum esti privita de mine, cum ca nici un alt barbat nu te-a mai privit asa. Eu stiu ca mainile , atunci cand te privesc cu ele, sunt ca si atunci cand un fir de nisip ar fi adus pe corpu-ti gol si plimbat de vant de jur imprejur, fiorii fiind de neinlocuit. Ma apreciezi pentru ca eu nu te pot certa atunci cand nu ai stins lumina pe hol. Ah, cred ca ma iubesti pentru asta. Si totusi, de fiecare data ma intrebi de ce te rog sa lasi lumina aprinsa cand o facem. Da. Pentru ca imi place cat de dulce ma poti minti atunci cand imi apui : Am aprins-o! Ah,iubesc asta la tine....

Un doi... (continuare Moment pasnic)

Dezbraci o haina alba, curata ca sufletu-ti ingeriu. Leganat si apasat iti transformi pasii in urme aburinde pe podeaua rece. Te misti. Respiri. Mergi mai departe. Privirea imi fixeaza chipul oferindu-mi placuta sarbatoare a privirii intre doi final indragostiti. Ai palmele goale, degetele subtiri gesticuleaza marea de cuvinte ce ai vrea sa le rostesti, miscarea este ca a unui pianist ce repeta un cantec de iubire, fara pian. Cred ca ai vrea sa imi spui multe. Iei forma unei dorinte, lasand frumusetea ta de copil inocent sa vorbeasca, sa atraga, sa cucereasca privirea-mi dornica de pacat. In acest moment opresc filmul nostru; inregistrez aceasta clipa si priveliste, pentru a tine minte pentru totdeauna imaginea ta fecioreasca. Gandurile pornesc spre divin pentru a-l ruga sa opreasca timpul in loc; sa ne faca nemuritori, sa nu ne ia niciodata iubirea...sa ne lase un doi. Esti ca un cantec acum in fata mea, parand atat de unic si placut de ascultat...pe fundal, bataile inimii tale se aud...sunetul lor arata cata viata poate fi intr-o iubire intruchipata-n om. Ma apropii de tine. Am mersul leganat, usor ametit de placuta mireasma a corpului tau. Imi doresc sa iti ating o aripa, sa traiesc ceea ce doar un inger poate simti atunci doar cand atinge un alt inger. Intre sunetul batailor inimii tale, se aude respiratia mea adanca. Imi atingi ochii cu mana, si iti rostesti dorinta de a te privi in gand. Vocea ta copilaroasa imi spune: "ochi-ti vor fi mare de lacrimi, gura-ti va fi un zambet mereu, sudoare imi vei curge prin pori, si gand in gandul meu vei fi, de mana-ti vei pune pe aripa mea, inger vei fi si tu...". Intre doua clipiri, cateodata parca salasuieste o eternitate. Eu sunt tu, tu esti eu, intre noi o dorinta, un gand in gand, un cantec... Aici, in iubire, stim sa numaram pana la doi, si suntem "un doi". Divinul trimite gandu-mi inapoi si imi spune: "Iubirea ta cu chip de om, intruchipata-n inger este efemera. Tu copil om, esti efemer...nemurirea v-o daruiesc in suflet, eternitatea in gand, fericiti-va ca formati un "doi"!

P.S.: Cea mai mare bucurie este aceea de a astepta, cu speranta, pe cineva care nu mai vine niciodata...


Nickelback - Far Away

Asculta mai multe audio diverse

Moment pasnic(sau: Intalnire intre eu si tu)

Erai aer curat si curat aer respiram si eu. Erai vant cald si cald vant imi trecea prin trup. Cu forma mainii forme faceai in aer si vantul le transforma in vizibile curbe ce adunau in interiorul lor intunericul ce incerca sa puna stapanire pe marea de lumina dintre noi. Cu buzele rosteai cuvinte ce dadeau culoare griului din jurul nostru si cu finetea ta feminina injurai monotonia dintre mine si tine. Eram tulpina si frunza imi erai, crescand pe mine; aveai puterea de a prinde in palma cu degetele larg inchise, secunda, si de a o arunca acolo unde loveai timpul oprind-ul in loc. Pasii inceti, usor largi, desenau pe pamantul calcat de ei, inimi insangerate si zdrobite, si calcarea apasata spargea ideea de distanta dintre eu si tu. Te apropiai, iar sarutul il simteam din momentul in care mirosul tau de efemer si durere, imi atingea narile, cu mult inainte, de atunci de cand vibratiile dinlauntrul meu erau fibrilate de inceata ta apropiere spre mine. Infinit de forme dadeai gandurilor, o mare de dorinte aprindeai cu focul tau femeiesc; prindeai privirea ce te adulmeca, in bratele tale, o striveai cu forta ta de copil mare, si o puneai in cutia ta secreta unde adunai si partea de metal din mine, dar si pe cea de pamant. Aerul dintre usoara atingere a capului tau de umarul meu, era topit de caldura tamplei tale aurii. Intre noi in acel moment nu era nici secunda, nici frig, nici ofilire; era aerul respiratiei iubirii dintre tu si eu; era vantul ce parul, fir cu fir, il lua in caldura sa, si cu el chipul mi-l atingea, dandu-mi fiorii asemanatori unei atingeri pe coapse cu un fulg moale de perna. Era sentimentul ca totul sta in loc, in care credeam ca nu mai vad, ca nu mai aud, si doar inima se mai misca in corpul meu; era atat de clar ca nu mai exista nimeni in tot universul, in afara de noi, de eu si tu, de tu si eu. Respiratia ta imi adia pe gat; era ca si rezultatul unei batai din aripa unui inger: calda, divina, umeda. Se lovea gand de gand, emotie de emotie, ura de ura, iubire de iubire, soapta de soapta, erotism de erotism, se impreunau, formau deasupra tulpinii "eu" si frunzei "tu", o floare care se deschidea o singura data, doar in acea clipa, in scurta sa viata. Desprinderea era implozie. Timpul strivea secunda ce il oprise in loc. Griul inconjurator isi revenea. Gandul lovit de al tau gand, imi soptea in ureche, gadilindu-ma placut: GATA! TE-AI INTORS PRINTRE MURITORI, trezeste-te...


THE BEATLES - YESTERDAY

Asculta mai multe audio diverse