sentimentele trecute se aseaza in mine...
Tacerea asta e asurzitoare!
Asemenea unei ploi de vara, asemenea unei furtuni,
e izvorul cald ce mi se aseaza-n privire...
Astazi e asemanator unui rebus imposibil de terminat,
din revista vietii mele,
ceea ce aproape ieri ghiceam dintr-o privire.
Totul e inclinat spre efemer...
Pare ciudat cum unele lucruri nu au sansa,
nici macar sa ramana amintire!
Ce tanar imi pare chipul in oglinda asta batrana,
si in interior parca ar fi trecut doua vieti, doua intr-una,
intr-o ordine dictata de ratiune, bolnava stapana:
"-La inceput adevarul, apoi minciuna!"
Dusmanul nostru prietenos alearga imprejur,
nelasandu-ne sa uitam
ca mergem impreuna la drum,
cu el in frunte, condusi nebuneste de el si alergand in nestire,
blestemati fiind parca sa il urmam,
aruncand in acest TIMP din noi,
gand din gand, dor din dor, amintire din amintire...
Si cateodata unii dintre noi cand vom ajunge la capat,
unde drumul se termina previzibil sau brusc,
asemenea unei ploi, asemenea unei furtuni,
izvorul cald si batran din gand si privire,
curgandu-ne in maini, ne va aduce in gand,
cea mai indepartata si aparent uitata,
amintire!
P.S.: Amintirea ramane pentru totdeauna si pentru fiecare, un loc de intalnire!
