duminică, 27 februarie 2011

Cel ce iubeste pe-ntuneric!

Iubesc pe intuneric, cu ochii cautandu-ti prezenta, dar nu te pot vedea... Iubesc cu nasul, mirosul tau fiind unul diferit fata de al oricarei alte femei. Iubesc cu gura, gustul tau lasandu-mi gustul dulce amarui asemanator unei visine invelite in ciocolata alba. Iubesc cu mainile uneori. Iti vorbesc, spunandu-ti sa imi spui unde esti. Stii cat te iubesc, si nu imi spui pentru ca iti place sa te descopar eu. Oh, daca te-as putea vedea, ar fi pentru mine ziua intreaga o sarbatoare a privirii. Ridic mainile rand pe rand, incerc sa te caut, aerul e cald printre degetele mele, il simt cum curge printe ele, simt cum imi aduce o mireasma asemanatoare tie, de recunoscut dintr-un infinit. Trebuie sa te gasesc, eu te cunosc, chiar daca nu vad te-am retinut cu degetele, ele sunt ochii mei, iti stiu fiecare forma, pana si forma sufletului ti-am simtit-o. Te cunosc dupa pasi, si stiu ca atunci cand esti suparata mergi apasat, pasii tai cantand parca o melodie trista, de dor. Dar acum ai venit domol, cu mersul tau incet si ridicat. Iti simt caldura, sunt foarte aproape de tine, simt cum respiri, cred ca mai am putin si te gasesc. Atat de multe infatisari pot da chipului tau in mintea mea, acum cand ti-l ating cu mainile. E atat de mic in palmele mele mari, e atat de fin in palmele mele aspre, e atat de usor in palemele mele grele. Fiecare forma ce o ai pe el, creeaza in mintea mea o multime de alte forme, si cred ca sunt norocos intr-un fel, pentru ca iti pot da orice forma in gandul meu, atunci cand poate devine monoton acelasi chip. Ai coastele firave, atunci cand le ating imi e teama sa nu le frang. Sunt fericit pentru ca ma lasi sa te ating atat de mult, sa retin in palmele mele fiecare centimetru patrat al corpului tau. Nu te-am intrebat niciodata cum te cheama, si te cunosc de o vesnicie. Nu conteaza numele tau, oricum nu am cu cine sa te incurc. Daca as fi vazut, te-as fi intrebat, dar asa, mainile mele iti spun pe nume atunci cand te recunosc. Imi spui ca iti place cel mai mult cum esti privita de mine, cum ca nici un alt barbat nu te-a mai privit asa. Eu stiu ca mainile , atunci cand te privesc cu ele, sunt ca si atunci cand un fir de nisip ar fi adus pe corpu-ti gol si plimbat de vant de jur imprejur, fiorii fiind de neinlocuit. Ma apreciezi pentru ca eu nu te pot certa atunci cand nu ai stins lumina pe hol. Ah, cred ca ma iubesti pentru asta. Si totusi, de fiecare data ma intrebi de ce te rog sa lasi lumina aprinsa cand o facem. Da. Pentru ca imi place cat de dulce ma poti minti atunci cand imi apui : Am aprins-o! Ah,iubesc asta la tine....

luni, 14 februarie 2011

Un doi... (continuare Moment pasnic)

Dezbraci o haina alba, curata ca sufletu-ti ingeriu. Leganat si apasat iti transformi pasii in urme aburinde pe podeaua rece. Te misti. Respiri. Mergi mai departe. Privirea imi fixeaza chipul oferindu-mi placuta sarbatoare a privirii intre doi final indragostiti. Ai palmele goale, degetele subtiri gesticuleaza marea de cuvinte ce ai vrea sa le rostesti, miscarea este ca a unui pianist ce repeta un cantec de iubire, fara pian. Cred ca ai vrea sa imi spui multe. Iei forma unei dorinte, lasand frumusetea ta de copil inocent sa vorbeasca, sa atraga, sa cucereasca privirea-mi dornica de pacat. In acest moment opresc filmul nostru; inregistrez aceasta clipa si priveliste, pentru a tine minte pentru totdeauna imaginea ta fecioreasca. Gandurile pornesc spre divin pentru a-l ruga sa opreasca timpul in loc; sa ne faca nemuritori, sa nu ne ia niciodata iubirea...sa ne lase un doi. Esti ca un cantec acum in fata mea, parand atat de unic si placut de ascultat...pe fundal, bataile inimii tale se aud...sunetul lor arata cata viata poate fi intr-o iubire intruchipata-n om. Ma apropii de tine. Am mersul leganat, usor ametit de placuta mireasma a corpului tau. Imi doresc sa iti ating o aripa, sa traiesc ceea ce doar un inger poate simti atunci doar cand atinge un alt inger. Intre sunetul batailor inimii tale, se aude respiratia mea adanca. Imi atingi ochii cu mana, si iti rostesti dorinta de a te privi in gand. Vocea ta copilaroasa imi spune: "ochi-ti vor fi mare de lacrimi, gura-ti va fi un zambet mereu, sudoare imi vei curge prin pori, si gand in gandul meu vei fi, de mana-ti vei pune pe aripa mea, inger vei fi si tu...". Intre doua clipiri, cateodata parca salasuieste o eternitate. Eu sunt tu, tu esti eu, intre noi o dorinta, un gand in gand, un cantec... Aici, in iubire, stim sa numaram pana la doi, si suntem "un doi". Divinul trimite gandu-mi inapoi si imi spune: "Iubirea ta cu chip de om, intruchipata-n inger este efemera. Tu copil om, esti efemer...nemurirea v-o daruiesc in suflet, eternitatea in gand, fericiti-va ca formati un "doi"!

P.S.: Cea mai mare bucurie este aceea de a astepta, cu speranta, pe cineva care nu mai vine niciodata...


Nickelback - Far Away

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 5 februarie 2011

Moment pasnic(sau: Intalnire intre eu si tu)

Erai aer curat si curat aer respiram si eu. Erai vant cald si cald vant imi trecea prin trup. Cu forma mainii forme faceai in aer si vantul le transforma in vizibile curbe ce adunau in interiorul lor intunericul ce incerca sa puna stapanire pe marea de lumina dintre noi. Cu buzele rosteai cuvinte ce dadeau culoare griului din jurul nostru si cu finetea ta feminina injurai monotonia dintre mine si tine. Eram tulpina si frunza imi erai, crescand pe mine; aveai puterea de a prinde in palma cu degetele larg inchise, secunda, si de a o arunca acolo unde loveai timpul oprind-ul in loc. Pasii inceti, usor largi, desenau pe pamantul calcat de ei, inimi insangerate si zdrobite, si calcarea apasata spargea ideea de distanta dintre eu si tu. Te apropiai, iar sarutul il simteam din momentul in care mirosul tau de efemer si durere, imi atingea narile, cu mult inainte, de atunci de cand vibratiile dinlauntrul meu erau fibrilate de inceata ta apropiere spre mine. Infinit de forme dadeai gandurilor, o mare de dorinte aprindeai cu focul tau femeiesc; prindeai privirea ce te adulmeca, in bratele tale, o striveai cu forta ta de copil mare, si o puneai in cutia ta secreta unde adunai si partea de metal din mine, dar si pe cea de pamant. Aerul dintre usoara atingere a capului tau de umarul meu, era topit de caldura tamplei tale aurii. Intre noi in acel moment nu era nici secunda, nici frig, nici ofilire; era aerul respiratiei iubirii dintre tu si eu; era vantul ce parul, fir cu fir, il lua in caldura sa, si cu el chipul mi-l atingea, dandu-mi fiorii asemanatori unei atingeri pe coapse cu un fulg moale de perna. Era sentimentul ca totul sta in loc, in care credeam ca nu mai vad, ca nu mai aud, si doar inima se mai misca in corpul meu; era atat de clar ca nu mai exista nimeni in tot universul, in afara de noi, de eu si tu, de tu si eu. Respiratia ta imi adia pe gat; era ca si rezultatul unei batai din aripa unui inger: calda, divina, umeda. Se lovea gand de gand, emotie de emotie, ura de ura, iubire de iubire, soapta de soapta, erotism de erotism, se impreunau, formau deasupra tulpinii "eu" si frunzei "tu", o floare care se deschidea o singura data, doar in acea clipa, in scurta sa viata. Desprinderea era implozie. Timpul strivea secunda ce il oprise in loc. Griul inconjurator isi revenea. Gandul lovit de al tau gand, imi soptea in ureche, gadilindu-ma placut: GATA! TE-AI INTORS PRINTRE MURITORI, trezeste-te...


THE BEATLES - YESTERDAY

Asculta mai multe audio diverse