Efemer

  Si poate ne dorim mai mult, sau poate ne dorim sa fie altfel, si ne rugam pentru asta, ca o adiere sa fie, ca o frunza purtata de o furtuna. Poate ne place asa, poate ne inchipuim totul ca fiind stabil, si de fapt totul este efemer, ca si aceste cuvinte. Si ce frumos este totul cand totul este frumos. Si cat de bine ne e atunci cand ne este bine. Si ce frumos este totul atunci cand este bine, bine in jur, bine in noi, bine intre noi. Sau poate e doar o adiere, una calda, din aceea de vara, racorita doar de briza. Ca un val care creste cand se apropie de tarm, ca un buglare de zapada rostogolindu-se de pe un varf de munte, sentiment cu sentiment, incertitudine cu incertitudine, frica cu frica, bine cu bine, rau cu rau, toate aproape de tarm sau toate in rostogolirea lor cresc, si cresc in noi, si noi crestem cu ele. Poate devenim atat de plini intr-o zi incat nu le mai putem duce, sau poate nu mai putem respira ca atunci cand pareau a fi putine si mici toate acestea, si totul face parte doar din trecerea timpului si cu trecerea timpului...si noi suntem timpul, noi suntem plini de el si uneori prea aproape de tarm... Cum ar fi daca nu ar fi efemer? Oare cat de mare s-ar face bulgarele? Oare valul cat de tare ar plesni in tarm? Si totusi mai e mult, foarte mult, si mult mai trebuie sa caram in noi, si mult trebuie sa avem grija ca tot ce e in noi sa aiba o inceata rostogolire, pentru a avea timp sa simtim gustul fiecarui lucru, sa nu fim opriti in drumul nostru de catre saturatie... Si e interesant, ca ducem in noi razboaie in care indiferent cati adeversari am avea noi iesim invingatori si tot noi iesim si pierzatori din ele. Poate in orice furtuna e ceva miraculos, si dupa fiecare furtuna se asterne linistea aceea ce pare trasa din eternitate pentru a o oferi speranta de eternitate... poate in fiecare furtuna e un sunet din Chopin, care sa redea speranta de liniste. Poate ca de asta avem nevoie cu totii in mijlocul acestui razboi dus in timpul furtunii...poate ca trebuie sa o luam mai incet si sa mai stam in larg...pe valurile altora...

        P.S.: Poate avem un destin sau poate doar trebuie sa plutim...sau poate amandoua...cine stie?