Iti ascunzi chipul in spatele mainilor murdare! Oricum reusesc sa iti vad fata! Ai mainile murdare de la crima ce ai facut-o de curand. Ti-a ramas Timpul pe ele, te-ai murdarit cu el, nu ai lasat nici o secunda sa treaca fara sa o atingi, nici o clipa, nici o ora, ti-ai imbaiat mainile in baia de timp. Puteai face o alta crima, ai ales sa o faci pe asta. Intotdeauna alegi calea cea mai simpla, ucizi ce e cel mai usor pentru tine, nu ai fost niciodata in stare sa omori Monotonia de exemplu. Eu intotdeauna m-am luptat cu ea, am pus-o la pamant chiar, mai lipsea doar sa o lovesti, sa ii dai lovitura decisiva, dar ai ales calea cea simpla si atunci. Nici macar atunci cand a aparut intre noi nenorocita aia de Minciuna, si sa fim seriosi, s-a dus la tine direct si ai reusit sa ii faci fata la inceput, nu ai fost in stare sa o omori definitiv, a trebuit sa ii mai acorzi tu o sansa, nu am inteles niciodata de ce a trebuit sa o lasi sa mai traiasca intre noi. Incepuse sa se tina dupa mine permanent, ai adus intre noi ceva ce la un moment dat parea mai atractiv decat tine, ai inlocuit o crima ce ar fi fost benefica, cu o alta crima, pentru ca Minciuna ucidea intr-una in mine partile mele bune! Da, stiu, acum ma acuzi ca dau vina pe ea. Nu dau vina pe ea, dau vina pe tine ca nu ai alungat-o la timp. La fel ai procedat si cand ai inceput sa ai acele discutii enorme cu Fericirea, imi reprosai ca eu am dat-o afara din casa, vezi Doamne ca ea consuma prea mult si daruia prea putin! Da pana la urma cine s-a luat cu ea de par si s-s aliat cu nenorocita aia de Depresie? Nu tu? Nu tot voi ati alungat Fericirea din casa? Si da, am avut dreptate, la un moment dat chiar consuma prea mult, deja simteam ca nu mai am dupa ce alerga, lua totul ea, din prima, fara nici un resentiment, si sa fim seriosi, stii bine ca trebuie sa iti patrezi intotdeeauna cate o resursa din Dorinta, pentru a nu ajunge nefericitul unei mari fericiri! Asa, ca veni vorba, cine a zis la un moment dat ca Dorinta nu isi mai are locul intre noi? Daca iti amintesti bine, eram amandoi in pat, intinsi, si faceai scena aia a ta renumita cu migrena, si ai zis ca esti de parere ca pentru moment Dorinta nu mai are loc intre noi si ar trebui sa o lasam sa se aeriseasca, sa o mai scoatem in lume, sa se mai reincarce. Da, recunosc, m-am enervat foarte tare atunci, stiind ca eu mi-am dat tot interesul pentru ca Dorinta sa ramana la aceeasi intensitate. Si hai sa fim seriosi, si nu ma mai ingana, am lasat-o sa se reincarce, si ce am rezolvat? Eh, da, asa e, a fost un sex placut in seara aia, dar apoi, tot Dorinta a fost de vina? Da de unde, eram in pat trei in loc de doi, eu, tu si nenorocita aia de Depresie. Te uiti in ochii mei si imi spui ca m-am incurcat cu Lasitatea, ca am dat eu inapoi, ca mi-a trebuit mie sa ma incurc cu Minciuna! Poate ca la un moment dat am fost si coplesit de Minciuna, si nu mai putea sa o suport, si Lasitatea se invartea in jurul meu, dar sa nu uitam cine a adus Minciuna intre noi. Da, normal, putem sa o refuz, dar cum sa refuzi o asemenea frumuseste, si nu te stramba, stii foarte bine cat era de buna!
Azi noapte te-ai apucat din nou sa cotrobai printre cratitile tale in bucatarie, sa le trantesti stiind foarte bine ca ma enerveaza asta, ai spart sticla aia de bulion! Nu stiu, la ce iti trebuia tie bulion pentru oua batute? Si acum nu mai imi reprosa ca imi plac mie ouale batute, doar ti-am zis intotdeauna ca stii sa le faci cum imi place mie! Te pricepi! Eh, da, au incercat si altele, dar tu ai facut- o intodeauna pe gustul si placul meu. Dar, nu putem ramane impreuna doar pentru ca imi place ce stii sa faci cu ouale, nu?
E cazul sa ies la o plimbare, in seara aceasta ma intalnesc cu Inceputul, zicea ceva de o bere, s-ar putea sa cadem la pace pana la urma si sa punem in picioare proiectul ala legat de Viata, am fi un trio exceptional pana la urma. Da, exceptional, Eu, Inceputul si Viata! Sa vezi ce o sa iasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu