duminică, 27 februarie 2011

Cel ce iubeste pe-ntuneric!

Iubesc pe intuneric, cu ochii cautandu-ti prezenta, dar nu te pot vedea... Iubesc cu nasul, mirosul tau fiind unul diferit fata de al oricarei alte femei. Iubesc cu gura, gustul tau lasandu-mi gustul dulce amarui asemanator unei visine invelite in ciocolata alba. Iubesc cu mainile uneori. Iti vorbesc, spunandu-ti sa imi spui unde esti. Stii cat te iubesc, si nu imi spui pentru ca iti place sa te descopar eu. Oh, daca te-as putea vedea, ar fi pentru mine ziua intreaga o sarbatoare a privirii. Ridic mainile rand pe rand, incerc sa te caut, aerul e cald printre degetele mele, il simt cum curge printe ele, simt cum imi aduce o mireasma asemanatoare tie, de recunoscut dintr-un infinit. Trebuie sa te gasesc, eu te cunosc, chiar daca nu vad te-am retinut cu degetele, ele sunt ochii mei, iti stiu fiecare forma, pana si forma sufletului ti-am simtit-o. Te cunosc dupa pasi, si stiu ca atunci cand esti suparata mergi apasat, pasii tai cantand parca o melodie trista, de dor. Dar acum ai venit domol, cu mersul tau incet si ridicat. Iti simt caldura, sunt foarte aproape de tine, simt cum respiri, cred ca mai am putin si te gasesc. Atat de multe infatisari pot da chipului tau in mintea mea, acum cand ti-l ating cu mainile. E atat de mic in palmele mele mari, e atat de fin in palmele mele aspre, e atat de usor in palemele mele grele. Fiecare forma ce o ai pe el, creeaza in mintea mea o multime de alte forme, si cred ca sunt norocos intr-un fel, pentru ca iti pot da orice forma in gandul meu, atunci cand poate devine monoton acelasi chip. Ai coastele firave, atunci cand le ating imi e teama sa nu le frang. Sunt fericit pentru ca ma lasi sa te ating atat de mult, sa retin in palmele mele fiecare centimetru patrat al corpului tau. Nu te-am intrebat niciodata cum te cheama, si te cunosc de o vesnicie. Nu conteaza numele tau, oricum nu am cu cine sa te incurc. Daca as fi vazut, te-as fi intrebat, dar asa, mainile mele iti spun pe nume atunci cand te recunosc. Imi spui ca iti place cel mai mult cum esti privita de mine, cum ca nici un alt barbat nu te-a mai privit asa. Eu stiu ca mainile , atunci cand te privesc cu ele, sunt ca si atunci cand un fir de nisip ar fi adus pe corpu-ti gol si plimbat de vant de jur imprejur, fiorii fiind de neinlocuit. Ma apreciezi pentru ca eu nu te pot certa atunci cand nu ai stins lumina pe hol. Ah, cred ca ma iubesti pentru asta. Si totusi, de fiecare data ma intrebi de ce te rog sa lasi lumina aprinsa cand o facem. Da. Pentru ca imi place cat de dulce ma poti minti atunci cand imi apui : Am aprins-o! Ah,iubesc asta la tine....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu